Era o seară calmă de vară. Barca plutea ușor în timp ce câțiva bărbați priveau apusul, iar unul dintre ei chiar a adormit în pupă. Părea că nimic nu poate strica această seară perfectă. Apoi, dintr-o dată, cerul s-a întunecat cu nori furioși. Picături uriașe coborau din cer. Tunetul răgea de-a lungul cerului și fulgerele străpungeau întunericul. Micuța barcă era aruncată dintr-o parte în alta pe măsură ce fiecare val se făcea mai mare decât cel din urmă. Cu toții strigau înfricoșați, cu excepția unuia – bărbatul adormit în pupă.
Bărbații din barcă erau îngroziți, însă aveau o speranță. L-au strigat pe cel ce dormea: „Salvează-ne, Doamne, căci pierim!” Trezindu-se a văzut vântul care urla și valurile spumegânde, s-a întors și și-a întrebat prietenii: „De ce vă temeți, oh puțin credincioșilor?” Apoi, a poruncit furtunii: „Potolește-te!”
Cuvintele oricărui om care ar fi îndrăznit să spună asta s-ar fi pierdut în vuietul furtunii. Dar când acest bărbat, Isus Hristos, a vorbit, furtuna s-a plecat în ascultare și a încetat.
Acestea sunt cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune, pentru că această Persoană poate fi cu noi prin orice furtună am trece, atât pe marea învolburată cât și în inimile noastre.